Habitate forestiere

Relieful complex a influenţat compoziţia vegetaţiei forestiere, în sensul că în zona montană se întâlnesc arborete de brad şi fag şi amestecurile dintre ele. În zona de deal, gorunetele predomină pe expoziţiile însorite, iar făgetele de deal pe cele umbrite.Pe luncile şi terasele din zona depresionară, este semnalată prezenţa stejăretelor şi a gorunetelor.

Principalele formaţii forestiere întâlnite sunt reprezentate de brădeto-făgete, făgete pure, amestecuri molid-brad-fag, brădete pure
O situaţie deosebită este semnalată în Bazinul Nemţişorului. În părţile mai înalte ale unităţii se întâlnesc arborete pure sau aproape pure de fag. La altitudini mai joase, în relieful cu caracter depresionar, se găsesc arborete de brad şi brădeto-făgete.

80% din arboretele existente sunt clasificate din punct de vedere forestier în categoria arboretelor natural fundamentale cu o structură apropiată de cea naturală, nealterată.
Aproximativ 50% din fondul forestier este constituit din arborete pluriene amestecate.

Merita remarcată necesitatea abordării din punct de vedere al conservării biodiversităţii a unui tratament aparte asupra arborilor seculari şi a materiei organice moarte.

Habitatele existente la marginea masivelor forestiere se remarcă printr-o concentrare ridicată de specii, cu un subarboret şi un strat arbustiv bine reprezentat, unde se creează condiţiile optime de habitat pentru fauna de nevertebrate şi păsări.

Habitatele praticole

Pajiştile ocupă o suprafaţă de 2% din suprafaţa parcului. În general acestea se constituie în proprietăţi ale cetatenilor sau ale consiliilor locale din zonă, fiind folosite pentru păşunat. Potenţialul din punct de vedere al biodiversităţii este in general ridicat. In cazul păşunilor cu aspect împădurit (prezenţa arbuştilor şi a pâlcurilor de arbori) se constata un potenţial ridicat pentru fauna de nevertebrate, păsări şi chiroptere (lilieci).

Habitatele acvatice

Sunt constituite din bazinele hidrografice ale râului Ozana şi ale pâraielor Secu, Nemţişor şi Cracău.
Modul de alimentare al apelor este pluvio-nival moderat şi izvoare subterane cu debit relativ redus.
Debitul înregistrează variaţii mari, în funcţie de anotimp şi cantitatea de precipitaţii.
În cursurile inferioare albiile se lărgesc dând naştere luncilor cu vegetaţie specifică.

Habitatele acvatice sunt constituite din :

  • pâraie având albia de curgere constituită dintr-un substrat stâncos;
  • iazuri: în cadrul Rezervaţiei „Dragoş Vodă”, zona Chitele, M-rea Neamţ;
  • zone mlăştinoase: în zona M-rea Neamţ, valea Secului.

Principalele tipuri de peisaje existente în aria Parcului Natural Vânători Neamţ şi împrejurimi sunt :

Zona forestieră a munţilor şi dealurilor înalte.

Determină trăsătura caracteristică , cu suprafeţe întinse acoperite cu păduri administrate în regimul codrului (păduri cu regenerare prin sămânţă şi conduse până la vârste înaintate).
Pădurile domină în mod detaşat peisajul din cadrul Parcului Natural Vânători Neamţ. Alcătuite din arborete pure sau de amestec de brad, molid şi fag realizează prin aspectul mozaicat al culorii coronamentului un caleidoscop veritabil, de la verdele închis al răşinoaselor întrepătruns cu verdele crud al pădurilor de foioase, specific sezonului de vegetaţie, la galbenul şi roşul brun specific sezonului autumnal. Privită din interior, pădurea impresionează prin arborii înalţi, zvelţi, având corona concentrată spre vârf; prezenţa poienilor din interiorul pădurilor şi a ochiurilor deschise pentru regenerare, în care prezenţa covorului vegetal şi a arbuştilor este mai bogată, contrastează cu uniformitatea din interiorul pădurii. Zonele de lizieră, ca şi cele de contact între două tipuri de habitate, determină o notă aparte prin concentrarea de specii existente, atât sub raportul vegetaţiei cât şi a faunei.

Păşuni şi poieni

În general acestea se constituie în proprietăţi ale comunelor din zonă fiind folosite pentru păşunat şi sunt situate spre culmile versanţilor ce delimitează văile; pe alocuri este prezentă vegetaţia forestieră sub forma unor arbori izolaţi sau grupuri răzleţe.

Prezenţa lor nu este remarcată din afara parcului care este delimitat de o vegetaţie forestieră abundentă. Cu aspectul unor pete de un verde mai deschis ce se intercalează cu verdele crud al pădurilor de răşinoase, determină un mozaic coloristic ce se suprapune peste ansamblul văilor largi cu versanţi abrupţi şi culmi domoale. Pe alocuri, pot fi întâlnite stâne, păstoritul făcând parte din ocupaţiile tradiţionale încă practicate zonă.

Văile pâraielor

Sunt caracteristice văile largi, plate, delimitate de versanţi abrupţi acoperiţi cu vegetaţie forestieră. Luncile pâraielor sunt largi, cu terase inundabile constituite în păşuni şi fâneţe, precum şi vegetaţie forestieră :anin, plop, salcie, răchită.
Aşezările din zonă sunt situate de-a lungul drumurilor ce străbat văile de la obârşia apelor şi până la vărsare. Tot în lungul acestor văi sunt situate şi mănăstirile din zonă.

Peisaje mănăstireşti

Constituite din mănăstirile împrejmuite cu garduri sau ziduri, datând din secolul XV-XVII, adăpostind comunităţile monahale de călugări şi maici. Sunt caracteristice turlele înalte, coloanele din piatră şi lemn, clădirile cu balcoane largi şi împrejmuirile din gard de lemn.

Terenurile agricole

Suprafeţele joase sunt dominate de terenurile agricole neîmprejmuite; din loc în loc se remarcă prezenţa arborilor izolaţi sau a pâlcurilor de arbori.
Contrastul cu zonele de deal şi munte împădurite adiacente este izbitor. Aspectul monoton este întrerupt pe alocuri de prezenţa aşezărilor umane, cu sate împrăştiate de-a lungul drumurilor sau cursurilor de ape. Lemnul este folosit preponderent ca material de construcţii; în jurul gospodăriilor prezenţa grădinilor cu flori şi a livezilor cu pomi fructiferi constituie un element caracteristic. Suprafeţele agricole sunt fragmentate în parcele de dimensiuni mici, munca câmpului făcându-se preponderent manual sau cu ajutorul cailor.