În cadrul zonei studiate, respectiv zona de contact dintre rama montana estică a Munţilor Stânişoarei şi rama vestică a Depresiunii Ozana – Topoliţa, se impun atenţiei: apele subterane şi cele de suprafaţă.

APELE SUBTERANE

Apele subterane sunt cantonate în depozite nisipo-grezoase care au o mare permeabilitate. Ca şi o caracteristică aparte, aceste ape conţin o cantitate redusă de săruri şi sunt potabile. Alte tipuri de ape subterane sunt izvoarele subterane sărate ce apar în apropierea staţiunilor Băile Bălţăteşti şi Băile Oglinzi, precum şi în apropierea localităţii Vânători. Aceste izvoare au, în general, debite mici şi un grad de mineralizare ridicat. Apa acestor izvoare sărate a fost utilizată empiric de către localnici, încă cu mult timp în urmă, în tratarea diferitelor boli, precum şi la extragerea sării prin fierbere (evaporare) şi la conservarea alimentelor.

În ceea ce priveşte stratele acvifere freatice, acestea sunt cantonate la adâncimi variabile, în funcţie de grosimea şi tipul depozitelor petrografice.

REŢEAUA HIDROGRAFICĂ

Reţeaua hidrografică de suprafaţă aparţine bazinelor Ozanei şi Cracăului, afluenţi pe dreapta ai Moldovei şi Bistriţei.

Ozana izvorăşte din zona montană a flişului carpatic, de sub vârful Hălăuca (1530) şi străbate depresiunea intramontană Pipirig, după care pătrunde în depresiunea subcarpatică Ozana – Topoliţa, traversează oraşul Tg. Neamţ şi se varsă în râul Moldova, în aval de localitatea Timişeşti. Ca afluenţi în zona carpatică primeşte pârâurile Secu, Domesnic şi Dolheşti (pe dreapta), iar în Depresiunea Ozana – Topoliţa primeşte ca afluent pârâul Nemţişor (pe stânga). Suprafaţa bazinului hidrografic este de 427 km2.

Cea mai mare parte a anului are un debit mic, alimentat în special din izvoare subterane, motiv pentru care prezintă un nivel redus, de cca. 20 – 50 cm. Primăvara debitul creşte foarte mult datorită topirii zăpezilor asociate cu ploile de primăvară, nivelul ridicându-se mult peste 1 m, determinând acoperirea completă a albiei majore şi provocând inundaţii. Din această cauză au fost necesare lucrări de amenajare a albiei în sectorul oraşului Tg. Neamţ.

Dintre afluenţii Ozanei, o importanţă aparte trebuie acordată pârâului Secu. Acesta şi-a creat o albie destul de lată (în special, în zona de confluenţă cu Ozana), prezentând o succesiune de trepte de luncă (2 –3) şi două trepte de terasă mai importante, pe care sunt situate aşezările mănăstireşti Secu şi Sihăstria.

Bazinul Cracăului ocupă o suprafaţă mult mai mică în comparaţie cu cel al Ozanei. Principalii afluenţi ai Cracăului sunt Cracăul Negru, Cracăul Alb, Chitele, Bouleţ. În privinţa alimentării, predomină acelaşi tip, pluvio – nival, cu ape mari primăvara, odată cu topirea zăpezilor şi la începutul verii datorită marii cantităţi de precipitaţii atmosferice.

În concluzie putem afirma că râurile şi apele subterane au jucat un rol covârşitor în viaţa locuitorilor acestei zone prin tipul de economie predominant silvic-pastoral. Bogăţia apelor din conul de dejecţie al Ozanei, cât şi debitul relativ constant, au permis folosirea acestei surse la alimentarea cu apă a localităţilor Iaşi, Tg. Frumos şi Roman. Deşi există discontinuităţi şi mari variaţii sezonale ale nivelurilor hidrostatice, potenţialul hidrogeologic al regiunii a asigurat condiţiile necesare pentru instalarea şi dezvoltarea pădurii începând din postglaciar, această formaţiune vegetală asigurând cel mai optim mod de utilizare a terenurilor.