Vechea denumire românească pentru măgarul sălbatic este asemănătoare cu numele unei specii, încă existentă în libertate într-o zonă îngustă dintre Turkmenistan, Mongolia și nordul Chinei: kulanul sau măgarul sălbatic asiatic, a cărei denumire latinească este Equus hemionus kulan. Unul din termenii din denumirea științifică a speciei, provenind din greaca veche, „hemi”-pe jumătate, și „onos”-măgar, ne poate oferi un indiciu și despre cum a fost perceput acest animal, măcar de către cei care l-au încadrat din punct de vedere sistematic.
Dacă este să ne referim doar la măgarul sălbatic european (Equus hemionus hydruntinus), la începutul Holocenului, distribuția acestuia cuprindea Europa, Orientul Apropiat și nordul Africii. Au fost găsite fosile în jurul Mediteranei, dar și în Germania, la Marea Nordului, în Caucaz sau pe malurile Volgăi. Încălzirea vremii, manifestată prin creșterea suprafețelor acoperite cu vegetație forestieră și fragmentarea habitatelor favorabile, intervențiile umane legate de vânătoare, agricultură și domesticire au făcut ca specia să dispară relativ rapid din peisajul european, undeva între 3200-2500 î.e.n., efective reduse rămânând în sudul Europei și Caucaz, până prin 500 î.e.n. Există totuși speculații că animalul numit ”zebro”, prezent în cronicile medievale ca existând în Peninsula Iberică, ar putea să fi fost măgarul sălbatic european. (Antunes, 2006)
Dacă urmele fosile găsite pe teritoriul României ar putea aparține măgarului sălbatic european, este limpede că măgarii sălbatici pe care strămoșii noștri i-au întâlnit în decursul Evului Mediu erau cei asiatici, mai ales că, cel puțin Moldova și Bărăganul sunt la extremitatea vestică a stepelor ce se întind până în Asia Centrală. Ca și în cazul cailor sălbatici, varietatea condițiilor de trai a condus la diferite adaptări și nu este lipsit de interes că una din subspecii, recunoscută ca fiind de talie mai mare, se numește Equus hydruntinus danubiensis (Samson, 1975). Numărul toponimelor legate de colun este mai mare în spațiul extracarpatic, dar acestea se regăsesc și dincolo de Carpați, un exemplu fiind satul Colun din comuna Porumbacu de Sus, județul Sibiu!