Bourul

Bourul a apărut ca specie acum 2 milioane de ani, în India, răspândindu-se ulterior spre Asia Centrală și Extremul Orient, spre Europa și nordul Africii. Diversitatea condițiilor de viață de pe acest teritoriu imens au condus la apariția a trei subspecii: bourul indian, bourul eurasiatic și bourul nord-african. Trecerea oamenilor la viața sedentară a presupus amplificarea competiției dintre oameni și animalele sălbatice de talie mare. Nu doar erbivorele au avut de suferit, carnivorele au fost și ele vânate, în principal datorită pagubelor pe care le produceau turmelor de animale domestice.

A descrie un animal care a dispărut acum 500 de ani pare un lucru greu de dus la bun-sfârșit, mai ales că textele scrise în cronicile medievale, nu întotdeauna de către contemporani, erau pline de confuzii și neadevăruri, iar intervențiile grafice asociate acestora au repetat șabloane sau au rămas tributare unor prejudecăți. Începând cu secolul al XIX-lea, odată cu dezvoltarea paleontologiei, oamenii de știință au reușit să își formeze o părere despre cum arătau bourii, dar încă erau nelămuriri privind culoarea, lungimea părului etc. Doar din analiza scheletelor s-a crezut multă vreme că erau două specii de bour, una mai mare, cealaltă mai mică. De fapt, dimorfismul sexual era cel care stârnise încurcătura!

Care să fie perspectivele unei specii dispărute acum 500 de ani, mai ales că dezvoltarea societății umane a schimbat definitiv mediul în care aceasta a trăit, cu mii de ani înainte? Răspunsul la această întrebare ni-l dă genetica, care ne asigură că, mare parte din genele bourului, au fost păstrate de către urmașii săi de peste veacuri, vitele domestice. Pe baza unor mostre din perioada neolitică, s-a reușit secvențierea completă a unui genom de bour, în 2015. Pe baza acestei analize, cercetătorii au observat că bourii au o similaritate genetică ridicată cu mai toate rasele de bovine actuale, variind de la 95% față de cunoscuta rasă Holstein, până la peste 98% cu rasa spaniolă Pajuna.