Biodiversitate

Flora

Aspectul floristic al zonei Parcului reliefează caracteristicile tipice ale zonei de dealuri şi munţi joşi din zona subcarpatică cu o largă diversitate şi cu păstrarea caracterului natural, nealterat.

Materialele bibliografice referitoare la aria Parcului reliefează existenţa unui număr relativ mare de cercetări efectuate, dar localizate pe anumite zone de interes cum ar fi : Bazinul Nemţişorului, Bazinul Pârâului Secu, zonele adiacente mănăstirilor, Pădurea de Argint, Codrii de Aramă, Rezervaţia de Stejari Dumbrava. Studiile şi cercetările întreprinse în zonă au scos în evidenţă următoarele date referitoare la speciile de floră din raza parcului:

  • 580 specii de ciuperci. Dintre acestea, hribița roz (Hygrocybe calyptreformis) şi limba porcului (Gomphus clavatus)  sunt citate ca fiind specii rare la nivel european (Dahlberg A., Croneborg H., 2006).
  • 57 specii de licheni. Speciile corticole (72,22%) au fost identificate pe următoarele specii lemnoase: fag (Fagus sylvatica), Quercus sp., molid (Picea abies) şi brad (Abies alba). Lichenii tericoli au fost identificaţi direct pe sol sau pe substrat muscinal.
  • 147 specii de mușchi, cuprinzând numeroase forme şi varietăţi rare pentru regiunea Moldovei. Mușchiul penat (Neckera pennata) este o specie epifită, vulnerabilă fiind citată pe lista roşie a briofitelor din Europa (ECCB, 1995).
  • 914 taxoni de plante erbacee și subarbuști, ceea ce reprezintă aproximativ 53% din flora judeţului Neamţ. S-a constatat prezenţa următoarelor specii endemite: omag (Aconitum moldavicum Hacq.), colțișorul glandulos (Dentaria glandulosa Waldst.et Kit), Hippocrepis comosa L., cărbuni (Phyteuma wagneri A. Kerner), gălbenele de munte (Ranunculus carpaticus Herbich). Un număr de 69 de specii şi subspecii sunt categorisite ca fiind rare (R) şi vulnerabile (V) (Dihoru Gh., Dihoru Al., 1994; Oltean şi colab., 1994).
  • 82 specii lemnoase. Dintre acestea tisa (Taxus baccata L.) – specie declarată monument al naturii, salcia aurită (Salix aurita L.), răchita (Salix bicolor Willd.), vișin turcesc (Cerasus mahaleb (L.)Miller), coacăz nordic (Ribes spicatum Robson), Rubus colemannii Bloxam. sunt specii mai puțin întâlnite, având o localizare limitată în parc.